Cristalizarea mierii este un proces natural de autoconservare a mierii pe o perioadă foarte lungă de timp, neschimbând proprietăţile organoleptice şi apiterapeutice!

Miere

Alte produse ale stupului

Cadouri, mărturii nuntă şi botez

Mierea de salcâm este aproape incoloră sau galben deschis, cu un gust dulce şi aromă discretă, specifică florii de salcâm.

Recomandări: mierea de salcâm este energizantă, tonifiantă, aperitivă, laxativă, antianemică, ameliorează digestia, combate oboseala, ajută la recuperarea mai rapidă după efort sau boală, creşte rezistenţa fizică, este emolientă pentru tractul digestiv, uşor expectorantă, stimulând transpiraţia în caz de răceală; folosită în tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, astm, tuse.

Conţine: apă, glucide, proteine, substanţe minerale, vitaminele B1, B2 şi B6, acid folic, enzime, substanţe aromatice, grăunte de polen şi factori antibiotici. 

Mierea de tei are o culoare galbenă pânâ spre portocaliu. Se poate cristaliza natural.

Recomandări: acţiune sedativă, antispastică, calmantă pentru sistemul nervos, uşurează digestia stimulând secreţia biliară, uşor hipnotică; are efect şi atenuează durerile de stomac. Reduce aciditatea gastrică la cei suferinzi de ulcer. Este un tonic puternic cu efecte antiseptice şi neurosedative.

Folosită în tratarea tusei de diverse forme, bronșite, gripei, în răceală, dureri de piept, dischinezie biliară, stări de neliniște; pentru combaterea insomniilor; pentru calmarea copiilor nervoși și cu insomnii; pentru combaterea ridurilor de pe față și a cearcănelor.

Mierea de floarea soarelui are o culoare galbenă ce poate varia de la auriu la muştar, o dulceaţă specifică şi un miros plăcut.

Datorită conţinutului ridicat de glucoză, cristalizează repede, asemenea şi mierii de rapiţă. Mierea de floarea soarelui, ca şi floarea de la care provine, este bogată în uleiuri volatile, substanţe minerale şi are o proprietate unică: datorită conţinutului de lecitină pură ajută la întărirea memoriei şi dezvoltarea intelectului.

De asemenea, mierea de floarea soarelui este una din cele mai energizante mieri, fiind recomandată a fi utilizată şi în cazuri de anemii, de efort fizic şi intelectual, în stări de oboseală.

Mierea de floarea soarelui are în compoziţia sa şi vitamina PP, ceea ce o face să fie recomandată şi celor cu afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, ajută la reglarea tensiunii arteriale şi este activatoare a circulaţiei sangvine.

Conține numeroase elemente minerale necesare organismului uman pentru a-și menține echilibrul metabolic. Conține K, Na, Ca, Mg, Fe, Cu - pentru regenerarea țesuturilor și celulelor și este reglator al echilibrului acido-toxic al organismului.

Folosită pentru corectarea florei intestinale de putrefacție și în metabolismul glicidelor.

Vitaminele B1, B2, B5, B6, B12, C conținute ameliorează funcțiile hepatice, funcțiile aparatului circular, digestiv, urinar și al pielii.

Conținutul mare de vitamina C al mierii mărește rezistența organismului, împiedică astenia fizică, favorizează absorbția fierului, intervine în coagularea normală a sângelui.

Are acțiune antiinflamatoare datorită conținutului de fier și cobalt (component al vitaminei B12).

Mierea de floarea-soarelui este mierea cu cel mai mare conținut de antibiotic natural produsă în zona de climat temperat-continental.

Mierea polifloră este o miere cu nuanţe de chihlimbar, cu un parfum deosebit, puternic, ce scoate în evidenţă multitudinea de arome diferite de polen. Mierea polifloră din Podişul Transilvaniei este deosebită de cea din alte zone ale ţării, dearece nu este un amestec din mai multe sortimente, ci o miere aparte, obţinută de albine din varietatea florilor de câmp care se găsesc din abundenţă doar pe renumitele "fâneţe" din Ardeal.

Varietatea polenului din care provine, îi conferă acestui sortiment şi un conţinut bogat în vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K etc) şi minerale (Ca, Mg, Fe, Bor – ajută la sintetizarea vitaminei C), fiind recomandată în alimentaţia copiilor şi a vârstnicilor.

Datorită cantităţii sporite de hormoni pe care aceasta îi conţine, ajută la vindecarea rapidă a rănilor şi arsurilor. Rănile bandajate imediat cu miere se vindecă uşor, fără infecţii şi cu mai puţine cicatrici decât în cazul altor tratamente.

Mierea de rapiţă este o miere de albine interesantă, uşor de deosebit faţă de celelalte sortimente de miere prin culoarea albă, cateodată alb-gri-gălbui, şi datorită consistenţei cremoase "gen şerbet". Mierea de rapiţă are un miros specific, uşor neplăcut cu iz de varză, dar are un gust plăcut şi mai puţin dulce decât alte tipuri de miere.

Cristalizarea mierii de rapiţă intervine foarte rapid datorită conţinutului ridicat de glucoza (dextroza), net superior celui de fructoza. Din acest motiv, mierea de rapiţă se găseşte numai sub forma cristalizată, indiferent de perioada din an.

Mierea de rapiţă este indicată în afecţiuni ale căilor respiratorii, ale sistemului osos, ale rinichilor, ajută pancreasul şi splina, protejează ficatul; folosită pentru afecțiuni pectorale, tuse, bronșite.

Datorită cristalizării foarte fine, mierea de rapiţă este şi un foarte bun emolient, ajută la revitalizarea epidermei şi este folosită ca atare şi ca mască cu miere pentru faţă. În amestec cu tinctura de propolis poate fi folosită pentru curăţarea tenului, iar în amestec cu lăptişorul de matcă ajută la regenerarea epidermei.

Miere cu cătină

Fructul de cătină este unul din cele mai valoroase fructe din ţara noastră. Cătina este un arbust fructifer şi face parte din flora spontană a ţării noastre. Fructele au un gust acru-astringent şi se recoltează din august până toamna târziu.

Fructele de cătină sunt un adevarat panaceu. Ele contin de 10 ori mai multă vitamina C decât citricele, alte vitamine precum A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F, celuloză, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier şi sodiu, uleiuri complexe, ş.a.

Fructele de cătină se păstrează, pe timpul iernii, cel mai bine în miere naturală de salcâm. Amestecul apicol de cătină cu miere se consumă zilnic, o perioadă cât mai îndelungată, câte 1-3 linguriţe, dimineaţa pe stomacul gol. Se sfărâmă în dinţi şi se mestecă bine fructul. Este de preferat să nu se consume în a doua parte a zilei, deoarece este energizantă şi pot aparea insomnii.

Se ţine la rece şi se consumă în maxim 2-3 luni. În prima fază mierea va scoate sucul din fruct şi va deveni mai fluidă. În faza următoare poate începe fermentarea.

Miere de valeriană

Este un bun calmant și somnifer; folosită pentru tratarea de afecțiuni cardiace (tulburări de ritm cardic, nevroză cardiacă), vomă, colici abdominali la adulți, astm bronșic, insomnie, palpitații; pentru combaterea durerilor menstruale și ca sedativ, antinevralgic.

Miere de zmeur

Folosită pentru tratarea de constipație, mărirea diurezei, tratarea asteniei, reumatismului (consumarea fructelor amestecate cu miere de zmeur); pentru tratarea de tuse, răceală, bronșită; pentru tratarea de nevralgii dentare (se ține în gură o lingură de miere de zmeur timp de 1-2 minute, după care se înghite).

Miere cu miez de nucă

Miezul de nucă este un aliment delicios şi este folosit în bucătărie la prepararea deserturilor. Dar miezul de nucă are în compoziţie şi proprietăţi extrem de valoroase, fiind recomandată profilactic şi terapeutic pentru o mulţime de afecţiuni. Nuca are în compoziţia sa proteine, grăsimi, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, C, E, P), minerale (fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sulf, fier), acizi graşi şi fibre. Prin consumul de nucă (nu mai mult de 4-5 nuci pe zi), organismul va avea o mulţime de beneficii.

Amestecul apicol de miere cu nucă îmbină într-un mod ideal proprietăţile celor două alimente. În general, amestecul de oleaginoase (seminţe de floare, de dovleac, migdale, etc) cu miere naturală scoate în evidenţă beneficiile acestora. Nucile trebuie mestecate pe îndelete înainte de a fi înghiţite.

Mierea de mană este o miere naturală, dar care nu este produsă de albine din nectarul florilor, fiind obţinută în zonele de pădure de conifere: brad, molid, pin, sau de foioase: arţar, stejar, salcie, arin. Este un produs obţinut indirect, prin intermediul unor insecte care se hrănesc cu sucurile plantelor şi elimină apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. În anumite perioade ale anului, pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor se găseşte această mană, o substanţă dulce şi limpede, care, în lipsa nectarului, este colectată de albine. Mierea de mană are o culoare brun-verzuie, roşiatică sau maro-închis spre negru şi un gust unic, similar cu al caramelului.

Recomandări: mierea de mană este antiinflamatoare, antioxidantă, depurativă, laxativă, imunostimulatoare, stimulează regenerarea epiteliilor, endoteliilor şi a membranelor celulare, iar consumul este recomandat şi în boli bacteriene sau boli ale intestinului gros, fiind o miere care conţine cele mai multe minerale.

Conţine: antioxidanţi, vitamina C, vitamine din grupul B şi pana la de 10 ori mai multe substanţe minerale comparativ cu mierea de flori: calciu, magneziu, fier, potasiu, fosfor şi seleniu. Carbohidrati: glucoză, fructoză, aproape deloc zaharoză, peste 18 % trizaharide.

Mierea de mană este cea mai bogată în oligoelemente și cea mai fortifiantă. Datorită conținutului de minerale mai mare decât la mierea florală este indicată în deficiența în vitamine și minerale, osteoporoză, anemie, astenie, debilitate, fragilitate. Are proprietăți antibacteriene datorită cnținutului mare de enzime.

Miere de păpădie

Este folosită pentru tratarea de afecțiuni vasculare, pentru dischinezie biliară, pentru eliminarea toxinelor din corp, pentru insuficiență hepatică, pentru tulburări digestive, funcționale, indigestie.